RSS Cautare Contact Sitemap
Home arrow Arhiva Blog arrow Cum ne facem cunoscute asteptarile?


Alina Bratu Cum ne facem cunoscute asteptarile?  

Publicat de Alina Bratu (Marti, 18 Ianuarie 2011)


Citind asteptarile voastre pentru 2011, am realizat ca foarte multi dintre noi avem dorinte comune!

Asa ca, m-am gandit sa le scot mai la lumina si sa trecem la urmatorul challenge: sa le comunicam!

Mai multa implicare

Majoritatea am cerut mai multa implicare din partea oamenilor de rand, dar si din partea autoritatilor. Este un mix necesar pentru a reusi cat mai  multe pentru protejarea mediului!

Iata cateva idei stranse de la voi despre cum ne putem implica  Laughing

1. In campanii responsabile: de colectarea selectiva, de impaduriri, de ecologizari si de educare a elevilor in spirit eco;

2. In dezvoltarea unor proiecte eco: infrastructura de colectare selectiva a deseurilor, centre urbane si rurale de colectare a DEEE-urilor, izolarea termica a locuintelor,  amenajarea corespunzatoare a spatiilor verzi si a traseelor turistice s.a.

Masuri eficiente si sustenabile

Foarte multe asteptari se invart in jurul unui cuvant-cheie: durabilitate! Asta implica masuri planificate pe termen lung, dar si rabdare si staruinta.

Am cules cateva asteptari care se incadreaza aici:

  • Intarirea masurilor de protectie a mediului luate de autoritatile responsabile;
  • Un sistem de incurajare a celor care fac eforturi substantiale pentru protejarea mediului;
  • Programe permanente de educatie a tinerilor;
  • Incurajarea voluntariatului;

Schimbarea unor mentalitati!

Indiferent de cum ne implicam, trebuie sa avem in vedere un obstacol: mentalitatea gresita! Ati simtit si voi acest lucru si l-ati transmis cat se poate de bine.

Totusi, eforturile noastre nu sunt in zadar, chiar daca altii continua sa polueze. Motivul: valoarea simbolica a faptelor noastre este mai eficienta decat orice masura administrativa!
Este important sa nu ne dam batuti si sa continuam orice initiativa eco pe care o avem Smile

Acum e acum: Sa transmitem mai departe!

Stim ce vrem si ce putem face. Urmatorul pas este: cum ne facem cunoscute asteptarile?

Ganditi-va ce metode avem la indemana: online (blog?), viu grai, scrisori s.a.

 Apelez, ca de obicei, la sfaturile si ideile voastre Wink

7 comentarii la postul “Cum ne facem cunoscute asteptarile?”

  • Toma:

    Schimbarea unei mentalitati se face prin educatie si dureaza cca o generatie. Daca vrem intr-adevar sa schimbam mentalitati ar trebui sa invatam generatiile viitoare ce inseamna responsabilitatea inca din gradinita. Nu ma refer aicea la un grad ridicat de responsabilitate, ci ma refer sa incepem cu ingrijitul unui animal al clasei, 2 copii sa aiba grija sa fie curatenie, tot felul si prin rotatie sa treaca de la copil la copil. Iar acasa se poate ape la trimisul dupa paine, hartie igienica, etc fara tigari, alcool sau dulciuri.
    Sincer cred ca sunt cateva cuvinte care ar trebui invatate si implantate in creierul romanului de mic, si aceastea sunt: responsabilitate, munca, cunoastere, deschidere, apreciere si corectitudine. Fara suparare pentru cei care creaza programa acum, dar cartile sunt invechite si nu mai prind, e nevoie de adaptare la zilele noastre, la desenele noastre si la mediul de astazi. AAAA si nu mai titrati desenele pentru copii, cum altfel sa invete engleza din copilarie??

  • Andreea:

    Sunt de parere ca ar trebui ca in scoli sa se faca mai multe proiecte eco , desi am o varsta destul de frageda sunt foarte interesata de acest subiect ,deoarece in ani trecuti am facut parte Consiliul Local al Copiilor Craiova si am fost informata foarte bine despre problemele mediului inconjurator….As dori ca in scoala mea si in alte scoli sa fie desfasurate proiecte de ecologie dar din pacate nu se intampla
    Cu timpul sper ca se va schimba acest lucru ,poate cu ajutorul celor de la umbrela verde pot desfasura un proiect de ecologie in scoala mea
    Va multumesc!

  • vatafu:

    sunt cadru didactic intr-o scoala marginalizata a comunei pechea jud galati unde invata in special rromi sau persoane defavorizate. as dori mult sa ma implic intr-un proiect eco dar fara materiale atractive(panouri, pliante, afise, etc) este foarte greu si aici e rugamintea mea sa ma ajutati sa scot la lumina aceasta parte intunecata a comunei.
    va multumesc anticpat!

  • stefan marin:

    educatia eco trebuie inceputa de la o varsta frageda tocmai pentru a evita aparitia mentalitatii gresite. dar si “mentalitatea gresita” poate fi schimbata insa este nevoie de resurse intrucat aceasta schimbare nu se poate face prin amenzi, pedepse, taxe, etc. aplicate celor care nu respecta mediul, ci prin incurajarea, premierea actiunilor si a initiativelor eco.

  • Marius:

    Cand eram in liceu nu au venit pe la noi decat odata cu astfel de campanii eco, acum in 3 ani de facultate nici nu s-a pomenit de asa ceva. De ce nu incercati si la cei de o varsta putin mai mare de 10-14 ani? Eu cred ca ati avea succes totusi si poate si mai multa implicare.

  • Gina Vlad:

    Schimbarea mentalitatii? Nu prea mai am incredere. Am participat la actiunea nationala de ecologizare din 25 sept. 2010, iar la solicitarea administratiei locale, Garda de mediu si Societatea Polaris intr-un proiect comun dupa doar o luna de zile am adunat din aceeasi zona cantitati imense de gunoaie. Grupul de elevi voluntari de la Grup Scolar de Industrie Alimentara din Arad unde sunt cadru didactic au fost cat se poate de dezamagiti si nu le venea sa creada. Am ajuns la concluzia ca doar niste legi aspre, cu amenzi usturatoare ar rezolva problema…din pacate

  • camelia:

    eu acasa separ gunoiul menajer de cel reciclabil si il arunc in containerele speciale!!asta inteleg eu prin a face ceva daca tot ma mandresc ca sunt ecologista!!gunoiul menajer este o parte f f f mica fata de cel reciclabil!! Din pacate aproape toti cunoscutii au ras de mine si culmea sunt tineri adulti in jur de 30 ani!!!Nici nu ai unde sa arunci gunoiul reciclabil daca esti intr-un oras mic sa nu mai vorbim de mediul rural!

Scrie un comentariu

Campurile marcate cu * sunt obligatorii!